Retezat SkyRace – Custura 28k

Înainte de toate a fost o experiență care îmi va rămâne în minte mult timp asta-i și motivul pentru care o scriu! 🙂

Până să ajung la cursa au fost multe alte lucruri care mi-au atras atenție și m-au făcut cumva să înțeleg zona asta a țării și să o îndrăgesc și mai mult.

Aveam câteva clișee despre Petroșani, Lupeni, Uricani: foste orașe miniere, sărăcie. Din viteza mașinii se vede tristetea, la periferie sunt multe locuințe cu minim de confort. Înaintând spre centru apar și sperantele de mai bine: locuri de joaca, copii, terase.
Peisajul este unul de vis, dealuri pline de verdeață și aer curat, în zare se vede Retezatul, sunt multe locuri pline de povesti care merita explorate și exploatate din punct de vedere turistic.

Am cunoscut oameni care m-au făcut să-mi doresc sa revin aici, care mi-au împărtășit din poveștile lor și ale acestor locuri. Vă știți voi, dragilor! 😉 I-am dat cu ceva rachiu, slăninuță, virșli și aproape că uitasem motivul principal pentru care mă aflam în Petroșani.

Totul până am ajuns la Cheile Butii, locul de ridicare a kitului de participare. N-am mai văzut așa ceva până acum! A atras Retezatul ăsta toată lumea bună din alergare, toți oamenii frumosi. Toate persoanele pe care le-am cunoscut într-un an și ceva de alergare erau pe listele de participare de la Retezat. Cu mulți dintre ei m-am revăzut în seara aia și tare plăcut a fost.

Dacă n-ai fost până acum, e momentul să pui Retezatul pe lista pentru la anul! Va merita experiența! Oamenii își dau toată silința să promoveze evenimentul și chiar le iese de minune.

Cu toate că am febra de abia mă misc, parca aș veni și la anul! 🙂 De la Petroșani până la Cheile Butii sunt vreo 50km, dacă nu-ți planifici din timp excursia mai găsești cazare în Petroșani sau la cort. Totul e ocupat mai aproape de start! 🙂 Am pornit de acasă cu gândul să mă dau cu Hoka Speedgoat3, aveau și aici testare de pantofi, doar că am mai prins o pereche de Torrent care și-au făcut treabă de minune!

Am ajuns cu vreo ora jumate înainte de start, cum îmi place mie, multe fețe cunoscute, crema, mulți din 42krosu, așa ceva…. mai rar întâlnești iar lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure!

M-am gândit că dacă tot suntem mulți să mergem în gașcă! Aveam oamenii mei după care doream să mă țin, veneam după experiența Brașov unde alergasem cu Lucian și mă gândeam că e bine să ai pe cineva lângă tine pe munte!

Vine STARTUL, energie, vreme însorită, am început compact în grup de 4 sau 5. E primul meu maraton montan adevărat, 28km cu 2300m diferența de nivel și vreo 9km de creastă. Tot auzisem de traseu că-i tehnic însă n-am băgat în seamă tot ce s-au scris despre Custura, eram sigur că-l pot face! :)Primii 2-3 sunt pe șosea, i-am făcut împreună cu băieții, apoi se intră în pădure și începe partea frumoasa, URCAREA! Văzusem înainte graficul pentru cursa asta și nu m-am speriat. Știam că sunt doua urcări zdravene apoi o coborâre la fel de zdravănă.

Cam asta e schema, doar că urcările sunt 2/3 din cursa iar coborârea restul de o treime. Urcarea în mare parte se face la pas, poteca este îngustă iar locurile în care poți depăși sunt putine! 🙂 Sunt puține și zonele de plat, cum dau de ele bag viteză, mai îmbunătățesc puțin peace-ul.Cred că până pe la km3-4 am stat cu băieții, apoi m-au apucat impresiile de SkyRunner și am început ușor ușor să iau avans față de ei. Asta e, n-am putut să stau calm nici e data asta. Aveam energie așa că am început să-mi fac loc printre participanți într-un mers mai alert combinat cu reprize scurte de alergare! 🙂 Acum pare ușor când povestesc, însă urcarea pană la vârful Piule e criminală! Te rupe la picioare! :))

Peisajul e superb, iar eu mă simt minunat, am cucerit prima redută. Unii zic că asta ar fi cea mai grea urcare fiindcă e intensă. Acum cred că tot traseul e greu pentru că îți solicita foarte mult picioarele. Ale mele au rezistat eroic, terenul e foarte accidentat și trebuia să-mi calculez bine pașii la aterizare. Partea mișto e că alergi spre următorul varf și speri că acolo să se termine chinul, ajungi sus și ți se deschide un nou orizont cu un nou vârf pe care trebuie să-l urci… Așa m-am amăgit tot drumul până la Custura, „hai că asta e ultimul și tot așa”

Mai e o faza tare, nu prea am avut timp să mă gândesc la pericole sau la accidentări, vei vedea că așa e dacă te bate gândul să participi. Sunt porțiuni din traseu unde poteca aia îngustă e blocată de bolovani de stâncă. Nu m-am gândit niciodată „și acum ce fac, pe unde o iau?” cumva picioarele preluau controlul și găseau calea pentru o coborâre în siguranță. Așa s-a întâmplat de fiecare dată.

În viteza mea ajung din urmă un grup de 20, mi-am zis „trebuie să-i fac p’aștia că eu stau bine pe gambe” și am început să-i croșetez, 🙂 până am ajus primul! E că în trafic, era unul care ținea coloana aproape pe loc și niciunul nu îndrăznea să depășească! 🙂

Pana acum a fost soare, pe creasta adia ușor vântul, era plăcut! Pe surse se auzea că în jur de 12 jumate va începe ploaia, așa că din nou viteză, mă rog așa cum puteam și eu. La un moment dat se văd foarte în depărtare doua vârfuri învăluite în nori, al doilea era Custura, dar era ceva mic de tot, undeva sus în nori. Era mult pana acolo dar cel puțin îl vedeam! 🙂

Privirea la 2 metri în fața și din nou forjă la picioare. Pulsul era ok pe ceas, zona verde, dar picioarele erau încordate la maxim. Mai priveam din când în când în spate să văd de unde plecasem. Peisajele unt superbe, sunt momente când opresc pentru a le admira sau a face fotografii. În spatele meu creasta e plină de alergători, cu o fata epuizată mai aruncam din când în când o privire către vârf! Hai că m-am mai apropiat puțin!

Vârful pare de neatins, cărarea dispare, iar urcarea se face pe lespezi de piatră. Nu-mi amintesc sa mai fi avut o așa urcare in scurtele mele ture pe munte! Aici e vorba de mâini și picioare, da, cam in patru labe ajungi pe vârf! 🙂 Dar merita efortul.

Norii coboara repede deasupra mea și nu prea e timp de stat, o poză, un pahar cu apă și gata, hai la vale! Cei de la salvamont insistau să părăsim repede creasta și să începem coborârea.

Se pare că am fost printre norocoși, la scurt timp vremea s-a înrăutățit iar Salvamontul a închis traseul pentru siguranța alergătorilor. Așa că, mulți dintre alergători, cred că jumătate, au trebuit să coboare pe un alt traseu ceva mai sigur, fiind teoretic descalificați din cursă. Zic teoretic pentru că, până la finish ei au parcurs în total 32km. Printre ei și întreaga mea gașcă de la start! Am aflat asta doar după ce am trecut linia de finish!

Coborarea mult așteptată a fost mai mult o alergare dureroasa ce a început pe fondul unor nori negri, vânt și o ploaie ușoară, atmosfera începea să devină gri. Respiram din ce in ce mai greu din cauza vântului care suflă tare pe creasta. La început coborârea a fost pe stânci, unele mișcătoare, 🙂 așa ca din nou atenție unde pun piciorul și mâinile.

Speram să apară o pădurice ceva, să se termine odată cu golul alpin, dar nici vorba. Cărarea coboară abrupt, sunt practic urmele lăsate de alergătorii din fața mea prin iarba de aproape 30cm. Totul sub picioare e denivelat și alunecos, mai calc și strâmb, mai trosnesc ușor 🙂 sunt bine în general.

Toată presiunea e pe picioare, pe coapse și pe genunchi, oboseala creste la fiecare pas făcut, mai întâi apare un cârcel la coapsa dreaptă, luasem un magneziu cu maxim un minut înainte să apară. Mă opresc! Cei care mă depășesc sunt super săritori, toți îmi oferă magneziu… 🙂 un tip îmi zice să mă mișc, să nu rămân pe loc, asta m-am ajutat cel mai mult. Am început alergare ușoară și până la urmă senzația de durere a dispărut.

Nici vorba de pădure, coborârea asta e lungă și obositoare, pe gluga se simt picături mari de ploaie, privesc în jos, sunt coji de gheata, fulgi.

Totul sub pașii mei e ud și alunecos, inclusiv ciorapii. N-am ce face, îmi zic că-i mai duc așa până la finish, că n-ar trebui sa mai fie mult.

Peisajul se schimbă, iar un covor dens de grindină cât bobul de strugure acoperea totul in fața mea, inevitabil m-am gândit la cei din fața, sigur pe ei i-a prins. Dacă în pădure era covorul ăsta, nu vreau să-mi imaginez cum a fost sub cer deschis!

Am văzut noroc că am scăpat neatins. După finish am auzit poveștile celor care au trecut prin grindina. E și asta o experiență, una care a lăsat urme și vânătăi multora dintre alergători!:)

Cred că mai sunt vreo 5-6km, la ultimul punct de alimentare voluntarii erau plouați dar veseli, am oprit la ei și i-am felicitat pt modul în care au înfruntat grindina și în care ne-au așteptat. Am luat un castravete murat și i-am dat bătaie, nu că m-as fi grăbit, dar, riscam să fiu ajuns din urma! 🙂

În sfârșit pădurea, doar că aici începea patinajul :). Am văzut borna cu 5km rămași, nici nu mi-a mai păsat de umezeala din pantofi. Sunt zone în care nu ai cum să eviți apa, firicele de apa izvorăsc de nicăieri și traversează drumul forestier. Totul este îmbibat cu apa. Ploaia s-a oprit și parcă începe să iasă soarele. Sunt multe bălți de apa pe toata lățimea strazii, semn că a plouat serios.

Mai am 3km și apare din nou o zona de urcare, sper sa fie scurta, în spate nu am pe nimeni care să mă depășească așa că merg relaxat :), văd în fața 2 persoane, mă gândesc că ar fi frumos să-i depășesc, ce atâta relaxare!

Eram din ce in că mai aproape de finish, valculasem eu cam 1km, dar nu Se vedea nimic, eu tot în pădure, tot în mocirlă, mi-era indiferent! La ultima băltoacă mare am trecut pare prin ea, așa sa simt încă o dată apa în șoșoni! 🙂

Pe ultimul km am depășit una din cele două persoane din fața, am tras ca nebunul 🙂 atunci când am auzit vocea dj-ului de la finish.

Mai rețin doar covorul ăsta albastru și lung cu urme de noroi de la ceilalți participanți. Ca niciodată, am intrat tare la finish iar culoarul ăsta părea ca un tunel infinit. Pe toata lungimea culoarului sunt persoane care aplaudă și felicită alergătorii. E o primire călduroasă, de suflet!

Niciodată nu am trăit o bucurie mai mare ca cea de la Retezat SkyRace! Cred că Retezatul mi-a atins o coardă sensibilă! Așa ceva… Nu prea e de povestit, de descris în cuvinte, e mai mult de simțit!

Au urmat ore întregi de povesti, a curs multă bere, vin de Corcova și sarmale, super atmosfera cu super oameni! 🙂

Cei mai viteji dintre noi am rezistat până târziu după miezul nopții la after party cu trupa New Deal. Îi știam de anul trecut de la Corcova unde au băgat până aproape de 4 dimineața! Și aici au fost la înălțime băieții! Tot un fel de maraton a fost și ăsta! 🙂

Sursa Foto!

2 gânduri despre „Retezat SkyRace – Custura 28k

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s